UN DIVORȚ NU ESTE O TRAGEDIE

27 Aprilie 2022 5

Începem prin a spune faptul că UN DIVORȚ NU ESTE O TRAGEDIE.

 

Tragedia survine pe urmă, când soții trăiesc un infern unul alături de celălalt, nefericiți, creionând copiilor o imagine total opusă a ceea ce înseamnă iubirea.

 

          Ce este divorțul sau desfacerea căsătoriei, din punct de vedere juridic, până la urmă?

 

          Desfacerea căsătoriei este reglementată prin dispozițiile art. 373- 404 din Codul civil, iar din punct de vedere procesual prin dispozițiile art. 915- 935 din Codul de procedură civilă.

 

          Desfacerea căsătoriei se poate realiza pe cale administrativă, la ofițerul de stare civilă, pe cale notarială la notarul public sau pe cale judiciară la instanța de judecată.

 

          În acest articol vom aborda problema desfacerii căsătoriei pe cale judiciară.

 

          Tipuri de divorț judiciar:

  • Prin acordul soților;
  • Din motive de sănătate;
  • Din culpa soților;
  • La cererea unuia dintre soți, în urma unei separări în fapt de cel puțin 2 ani.

 

DIVORȚUL PRIN ACORDUL SOȚILOR sau DIVORȚUL REMEDIU

 

     Potrivit art. 374 Cod civil, divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

     Divorțul prin acord poate interveni în situația în care părțile se înțeleg de la început asupra desfacerii căsătoriei, sesizând instanța de judecată cu acordul lor sau în situația în care unul dintre soți a formulat acțiune de divorț, iar celălalt soț este de acord cu desfacerea căsătoriei.

     Art. 931 Cod procedură civilă prevede că la termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre culpa soților. Prin aceeași hotărâre, instanța va lua act de învoiala soților cu privire la cererile accesorii.

     Astfel, observăm că instanța, în acest caz, instanța va pronunța o hotărâre fără a menționa ceva legat de culpa soților. De asemenea, hotărârea de divorț pronunțată astfel este definitivă.

     Instanța este obligată să verifice în această procedură existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț, după cum dispune art. 374, al. (2) Cod civil.

     De reținut este faptul că divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție.

 

DIVORȚUL DIN MOTIVE DE SĂNĂTATE

 

     Desfacerea căsătoriei se poate obține din invocând un motiv mai atipic, respectiv starea de sănătate a unuia dintre soți.

    O condiție a invocării acestui motiv de divorț îl reprezintă legătura cauzală dintre starea de sănătate precară a unuia dintre soți și imposibilitatea continuării căsătoriei.

     În această procedură, instanța de judecată va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav.

    De asemenea, se va pronunța o hotărâre de desfacere a căsătoriei fără a se face vreo mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei, după cum se menționează în dispozițiile art. 933 Cod procedură civilă.

 

DIVORȚUL DIN CULPA SOȚILOR

 

     Divorțul din culpa soților este cel mai frecvent tip de divorț care se întâlnește în ședințele de judecată.

    Desfacerea căsătoriei, în acest caz, presupune existența unor motive temeinice, imputabile unuia dintre soți, raporturile dintre aceștia fiind grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

     Divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei.

    Dacă din probele administrare rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.

 

DIVORȚUL ÎN URMA UNEI SEPARĂRI ÎN FAPT DE CEL PUȚIN 2 ANI

 

        În această situație, divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.

 

          EFECTELE DIVORȚULUI

 

1. Data desfacerii căsătoriei - căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.

 

*Există situații când acțiunea de divorț poate fi continuată de moștenitorii soțului reclamant. În aceste cazuri, căsătoria se socotește desfăcută la data decesului soțului reclamant.

 

2. Numele de familie - soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, instanţa urmând să ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ.

          Dacă există motive temeinicie, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei.

          Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

 

3. Încetarea regimului matrimonial

 

4. Dreptul de a fi despăgubit – în situația în care soțul nevinovat suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, acesta poate cere soțului vinovat să îl despăgubească.

 

5. Obligația de întreținere – de regulă, încetează prin desfacerea căsătoriei.

          Cu toate acestea, soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.

 

6. Prestația compensatorie - în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie compensatorie.        

          Condițiile de acordare:

  • Existența unui dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită;
  • Căsătoria să fi durat cel puțin 20 de ani.

*Prestația compensatorie nu poate fi cerută împreună cu pensia de întreținere.

*Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei.

 

În situația în care foștii soți au copii minori, există o serie de efecte ale divorțului care privesc raporturile dintre părinți și copii

 

Instanța de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.

 

1. Autoritatea părintească

REGULA: autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

EXCEPȚIA 1: instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul dintre părinți, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.

*În cazul excepției, este de menționat că părintele celălalt păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

EXCEPȚIA 2: instanţa de tutelă hotărăște plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora, sau într-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului.

 

2. Locuința minorului

REGULA: locuința minorului va fi stabilită la unul dintre părinți.

*În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.

EXCEPȚIA: numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire.

 

3. Legăturile personale cu celălalt părinte

Părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

 

4. Contribuția celuilalt părinte (pensia de întreținere)

Instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

 

NOTA BENE! În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului. Prin urmare, orice măsură stabilită cu privire la copilul minor este esențialmente temporară, putând fi modificată, dacă împrejurările care au existat la momentul luării măsurile s-au schimbat.

 

 

CÂTEVA ASPECTE PROCEDURALE

 

Divorțul beneficiază de o procedură specială în dreptul nostru, regăsindu-se în cuprinsul art. 915 și urm. din Codul de procedură civilă.

         

1. Instanța competentă

 

     Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

     Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.

 

2. Cererea de divorț și cererea reconvențională

 

     Cererea va cuprinde în mod obligatoriu și numele copiilor minori ai celor doi soți sau adoptați de aceștia, pe lângă toate celelalte mențiuni pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată.

 

    Soțul pârât poate să formuleze cerere reconvențională până la primul termen la care a fost legal citat, dacă motivele de divorț se situează înainte de această dată, și până la începerea dezbaterilor, dacă motivele de divorț invocate survin ulterior primului termen de judecată.

     De asemenea, dacă motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanţă şi în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului.

     Aceste termene sunt stabilite sub sancțiunea decăderii pârâtului de a cere divorțul pentru respectivele motive.

     Cererea reconvențională se judecă împreună cu cererea de divorț introductivă de instanță.

 

3. Calitatea procesuală

 

     Doar soții au dreptul să solicite divorțul, cu excepția situației soțului pus sub interdicție judecătorească, în care cererea de divorț se introduce prin reprezentantul legal, personal având această posibilitate doar dacă face dovada că are capacitatea de discernământ neafectată.

 

4. Cereri accesorii și incidentale

 

     În cadrul divorțului, instanța se pronunță și cu privire la:

  • exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta;
  • numele soţilor după divorţ;
  • locuinţa familiei;
  • despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei;
  • obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi;
  • încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora.

NOTA BENE! Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.

 

Tot din oficiu, instanța se va pronunța și asupra numelui pe care îl vor purta soții după divorț.

 

5. Prezența personală a părților

 

REGULA: în faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană,

EXCEPȚIA: unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.

 

6. Absența reclamantului

 

Un aspect foarte important este faptul că dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.

 

7. Împăcarea soților

 

Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. În acest caz, instanţa va lua act de împăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate.

Instanţa va încerca la fiecare înfăţişare împăcarea soţilor, acesta fiind motivul care impune prezența personală a soților la proces.

 

8. Nemotivarea hotărârii

 

Hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.

 

 

Articol scris de av. Călinoiu Bianca-Daiana. 

Sursa foto:  https://www.chronicle.co.zw/divorce-beyond-reach-of-many/